M-am ratacit printre copacii uscati, cautind amintirea inceputului
Si nu am gasit decit cenusa palida si trista a apusului.
Apusul memoriei strivite sub povara unui gind pierdut , demult
In haosul ce l-a creat mintea bolnava a unui muribund.

Radacinile mele privesc Universul ,sacru ,necenzurat
Mintea mea priveste Pamintul real si intunecat.
Sint golul neinsemnat din acest Univers
Povara tristei gindiri uitata in vers.

Sint trist trubadur ce cinta pe strazi,
Sint umilul de ieri ,preschimbat in mindrul de azi.
Eu efemerul de acum , voi fi viitorul etrn,
Cel ce poarta cu el fiori de blestem.

Amintirea prima a visului pur m-a cautat si astazi,
Dar nu a gasit in mine decit uscatii brazi.
Nimicul din tot ce am fost s-a transformat,
In nimicul din tot ce sint si poate ca voi fi in curind.

Voi ratacii in cautarea mea incercind sa ma regasesc,
Dar ma voi pierde lent intr-o culoare de grotesc.
Nu voi mai recunoaste imaginea mea oglindita
In vasta ,linistita biserica a inimii,de sticla.