(tradusa din franceza de Alexandru Andritoiu)

1
In seara asta inima mea face
sa cante ingeri cari nu pot uita...
o voce care parca-ar fi a mea
prin prea multe taceri ii place

sa urce sa decida
ca-i fara re-ntoarcere, ci,
duioasa, suava si-avida
cu-a caruia se va uni?

2
Tu, lampa-a serii, calma consultanta
inima mea n-o poti dezvalui;
(se pierde, poate) insa dulcea-i panta
se-aprinde-n partea dinspre Miaza-zi

Esti lampa studiosului tinzand
ca blandul cititor, din cand in cand,
uimit, sa se opreasca din constrangeri,
privindu-te peste hartii de rand. -

(cu simplitatea ta, suprimi un inger).

3
Ramii in pace cand, subit
un inger ti-a cinstit festinul;
si sterge dulce cutele din inul
care sub paini s-au incropit.

Serveste-i demancarea dura
s-o guste, simplu comesean,
ducand, apoi, la gura-i pura
paharul simplu si cotidian.

4
De cate ori acestor flori
ne-am spus ciudate doleante,
cu acul finelor balante
sa-arate greul din ardori.

Fiece astru-i prea confuz
sa ne amestece framantul. -
Nici vajnicul si nici plapandul
azi, nu vor indura in plus

umoarea noastra schimbacioasa,
revolta, tipat ce se-agita,
fara doar rabdatoarea masa
si patul (masa atipita).

5
Se trece totul ca si cum
l-am dojenit ca este bun
gustosul mar, la demancate. -
Dar sunt si alte mari pacate:

sa uiti un mar pe creanga nalta,
sa-l tai, in marmura, cu-o dalta
si, un pacat din cale-afara,
sa-l ceri intruchipat in ceara.

6
Nimeni nu stie ca ades ne neaga
cel Nevazut si ne domina, cand
ascunsei viclenii, viata-ntreaga
noi vom ceda-o, nevazand.

Incet, pe plac celor atragatoare
se muta centrul nostru pentru ca
la randu-i, inima sa se predea
lui, peste-absente mari, Stapanul Mare.