De unde-atita fum din paie ude
si-atita pleava de cuvinte intre noi...?
Mai bine ridicam acum un rug impiedecatelor iluzii
si sa cintam odihna vesnica acestui joc de doi
sa ne iertam pacatele preliminare
si sa-mpartim la doi ce-a mai ramas:
o bruma de sperante fisurate,
un bibelou ciobit de la un nas,
vreo citiva ani,
o melodie de Seicaru,
un pieptene albastru,
ibricul de cafea,
o amintire pasagera, in care,
parca,
protagonistii se iubeau.
Hai sa jucam sotron pe nori de pluta,
tu spre apus,
eu inspre rasarit
si berbeceste sa ne avintam in alta lupta.
Hai sa traim!

14.07.2003