mă ard pe dinăuntru cioburi de lumină
sfărâmată în mii de culori nefirești
o harababura cromatică
îmi curge prin vene
sufletul tău
mă doare
disipat reumatic în oase
cu dinții încleștați
să n-aud țiuitul secundelor
mă încăpățânez să sculptez
cu sângele gol
speranțe în pietrele de pe inimă