Într-una
curg zilele, într-una,
îmi evocă nenumărate reclame
la șampoane anti – mătreață
(how cool!),
mă întreb cum pot încăpea,
oare,
atâtea zile de la facerea lumii
(fiecare cu efectele sale)
într-una singură?!...

I’m big
in japanul tricourilor
made in china din bucur obor
printre borcane cu miere,
roșii galbene, vinete albe și
pătrunjel
mă plimb tacticos cu mâinile-n buzunare
(unde păstrez un simbol național polifuncțional),
adulmec precaut parfumul de chiparoase
ce se insinuează tiptil
în vălmășagul
atâtor
prozaice, cotidiene mirosuri
înghesuite,
încinse,
nădușite,
circumvoluând în colivia rutinei sentențioase,
“asta e viața, nu fluturii
care-ți umblă ție prin cap”,
aceasta a fost o sentință,
soluționarea rapidă a cauzei mele,
ba iete că nu,
m-am hotărât să declar apel
(sau război?!),
s-o bag în origini de ascultare
de alții,
pentru că fluturii au aripi, deci zboară,
fiindcă varza dulce mie-mi pare amară
și-n cap am o lume edenă, infernă,
pur și simplu vitală,
unde nu există răsplată,
nici
publicitate la smoală,
fără măști
și în care nimeni nu-și frânge gâtul
pe scară…

10.08.2003