era o noapte afonă și era în contumacie
și nu aveai cum să îi frângi gâtul de lebădă neagră
să o strivești în picioare ca pe o vietate frivolă
să te răzbuni
să te răzbuni
să te răzbuni
lumina obscură a improvizatului castel
încerca să își cenzureze cuvintele propriei sentințe

tu știi
o altă noapte nu va fi la fel

fiece secundă are plânsul ei după altceva
tot mai dureros de neînțeles
fiece ploaie are fulgerul său fatidic
mă privesc în oglinda acelei întâmplari
într-adevar
tu cine ești
trădătoareo
degradato urâto
animal pahiderm cu vise de zbor și de cânt
recunoaște că pentru tine orice pas e deja suferință

profesore freud
închide-mi ochii cu un abțibild


25.08.03