să mă uiți acolo pe marginea aceea roză de pat
îmbrățișând aceeași pernă ca pe o petală de trandafir
pe care nimeni dintre noi nu își va mai odihni capul

vezi tu oare cum în jurul ei gravitează visele

auzi cum liniștea mea picură sonor înspre tine
perfuzii de încredere în timpuri mai bune descălecând
cu filigranele ochilor noștri deschiși în pânza nopții

știi tu oare câte planete își neagă orbitele

poate că noaptea este cel mai bun povățuitor
aurora musis amica


27.08.03