Într-o zi
o să planăm separați,
ostoiți,
ca două frunze
una de alta ascunse,
ca un alb și un negru
ce n-au viețuit într-un gri.
Poate soarele ne va face roșii și vii,
poate noaptea ne va face pustii,
poate o să ne regăsim
în alți muguri
în care ne-om iubi furtunii.

Poate nu.

Vom fi ruguri,
struguri,
jar,
vin,
o vijelie de culori
în care ne-om iubi
iar și iar
și-n care mă dori.

Pan
02.09.2003