Deșarte zări m-apasă azi urlând,
Datoare sunt iubirii mele, moarte...
Blestemul Tău, Părinte-l simt curgând
Prin nopți pustii, mereu tot mai aproape.

Mi-e visul sterp și pântecul golit,
Copilul meu nu-și mai găsește soarta...
Părinte, Þi-a ajuns cât Te-am hulit,
Coboară mila Ta si-nchide poarta.

Cu palma Ta alungă păcatul meu mortal,
Îmi lasă pleoapa arsă să cadă tremurat,
Venin de zeu învins aruncă-mi în pocal
Și-un înger din genune cobori la mine-n pat.

Se-aude glas de clopot în noaptea de tăceri...
Părinte, ia-mi lumina și-al nemuririi dor,
Ia-mi cântul de sirenă și zbuciumul de ieri,
Ia tot ce vrei din mine și lasă-mă să mor!

Mă rog prea blând la zeul cumplitelor porunci,
Cu suflet sfâșiat mă plec la El în van.
Tu nu mă vrei, Părinte, și nu m-asculți, și-atunci
Mă-ntorc zâmbind spre Tine: iubește-ma, Satan!