vii călărețule
cu masca vânturilor de ciclamen
vii
să te mai joci o dată cu mine de-a moartea
să mai încerci o dată să îmi deshumezi ochii
gura peste care cresc deja ierburile câmpului
vii
să te bucuri
cât de albastru poate fi lemnul
în care îmi crucific sufletul plin de tine

e toamnă dar e atât de toamnă dragul meu
încât ploile vin singure
neluminate
din gandurile împietrite ale munților

vezi ce faci
cu păpușa aceasta
cioplită de cea mai stângace mână
în cea mai nesigură clipă

lasă
nu mai improviza repetiții
nu uita că știe bine să moară

și-a însușit pe de rost toate morțile
murind chiar
și în câteva dintre morțile tale


17.09.03