Razele de soare i se plimbau prin palma
Si privind distrat peste ceasca de cafea
Avea impresia ca nu mai aude nimic
Decat fosnetul vantului
Pe deasupra unei paduri
inrosite de toamna

Apoi totul se destrama
Lingurita se scufunda brusc in lichidul negru
Inghitand o buna parte din soare

spatiul se reanima
umplandu-se de pleoape si buze

mirosea a frunze arse