prins intre secunde striga timpul,
ma striga pe mine de viu si de uimire ma striga
ca o roata, alb, sa-mi rotuie cuminti
fel de fel de ganduri
colturi naruind peste destine degeabaluire noaptea,
ma asez batraneste pravila ca sa ascult
strigarea de pe osie pana dincolo
unde se va incheia pustia,
rog rugul aprins
si de acum, fara nopti,
inainte.