Era toamna printre noi
cu plumb si Bacovia
si tigari ieftine fumate
intr-o cadenta de vres alb
pe zidurile cu carii si plagi
din spatele scolii sangerande
unde noi crosetam infinit
si aruncam in baltile de idei
cu bucati de piatra filosofala.

Pastrez si azi frunzele gravide
cu sperante si iubire carnala
adunate intr-un delir nud
de pe degetele noastre flamande
poate de iubire, poate de abis,
sau poate de moartea dionisiaca
din care-aveam sa gustam
in universul material si didactic
pe care ne-am pus amprenta
descoperind ca suntem oameni
si-am inceput sa sculptam
in fata privirilor noastre uitare.