De cand ai aparut in viata mea
visele mele de iubire au prins aripi.
Si ele zboara lin, lin,
de pe piedestalul eternitatii
tocmai in sufletul meu singuratic,
imbatandu-l cu parfumul
mult prea gingas si suav
al freziei,mereu indragostita
de sarutul tandru al soarelui.

Desi e toamna afara,
si frunzele cad una cate una,
intristand romanticii si visatorii,
Azi, in sufletul meu infloresc
mereu ca prima oara,
noile flori ale dragostei;
anuntand astfel, o primavara timpurie
si - sper eu - perpetua.

Si fiindca simt ca zbor necontenit,
gandul, jucaus, ma poarta liber peste tot
fara a cunoaste oprelisti.
Stiu doar ca inima
mi-e vraiste de atata iubire...
incat visez cu ochii deschisi
si cu sufletul mereu indragostit
la o noua si surprinzatoare dragoste.

Ce rost are sa mai merg acasa
cand aici, cu tine, ma simt minunat!

18-19.10.2003