Adânc, sub tânguitul frunzei,
mă sfâșie tăceri
pe care ar fi trebuit să le mint
și cuvinte
pe care aș fi putut să le tac.

Și simt cum sapă-n mine cutremurări
căutarea ta apăsată
pe-un suflet ce pulsează
mereu mut, mereu zbuciumat.

Mă nasc ploaie
sărutându-ți depărtarea
și pășesc cu grijă
ca nu cumva să calc....
vreun înger.



Sunt tot aici....