prins în gheare domnul leu
de-un deșert fără merinde
în genunchi lui dumnezeu
i-a căzut spre a-i pretinde
cu un urlet plin de verve
de-orice fel ar fi, conserve.

preaînaltul a judecat:
"riga fi'nd cum să-i dau oase?"
dupa care a-ndreptat
marimea infometată
în-spre-o mult râvnită oază
care era populata
numai cu broaste testose.

morala:
in lei credința învie
doar când sunt la ananghie