Instantanee din jurnalul poetei somnambule surprinsa de marinimie in lunga ei calatorie spre polul arctic cunoscut

"Ne-au dat drumul din varful muntelui,
inghesuiti intr-o saniuta din lemn putred,
fiecare pe locul lui, dardaind,
fara conductor, fara semne distincte, fara harti,
un ghem de fiinte lipite
doar cu numele noastre tatuate pe crestet.
Purtam aceeasi palarie de paie,
roasa, tocita sub copitele cailor zurbagii,
camasa tesuta in fuga, in sala de asteptare,
si-acum cadem la vale,
gerul imi rasucea sangele, plasticandu-l,
mi-am ascuns sub brat,
podurile orasului meu si cheile cainelui
care se crezuse stapan pe toate,
in tinuturile unde vom ajunge,
totul are nevoie de un nou inceput,
de cand am inceput sa-ti scriu,
ciobind lemnul saniutei in ritm de vals,
a inceput sa ninga.
Toti avem rani,
fulgii se zdrobesc in sangele meu
ca de un perete de ceara,
Ninsoarea asta nu ne mai iarta.

E pentru prima data cand accept
existenta alunecarii noastre
repetate."