murind pe un rictus de stea polară
mă întrebai mă iubești mă iubești
mă sufocam
în jurul meu arhaic se topeau ghețarii
o mănă aiurită de uimire
săpa în atmosferă
să atingă vidul
ghemotoace albe de ursuleți
se trezeau din vise color
lingându-și lăbuțele de miere
de curiozitate
și de somn

durerile despre tine
mă transformau în nisip
cu pași de clepsidră
precum un țărm albastru
ieșeam din mare
din timp

murind pe un rictus de stea polară
mă întrebai mă iubești mă iubești
eu încercam
bouche à bouche
să îți fac respirație artificială
doamne câtă ură aveam
pentru plămânii aceștia ai mei de păpădie
pentru moartea din mine
îți întindea mâna
cocheta cu tăcerea ochilor tăi
îți făcea semne pe gheață pe întuneric
pe inimă
te săruta și te întreba
dacă mai vrei


19.11.03