Roze-nmuiate-n mucegai de clipe scurse
Se cuibăresc mototolit în șoapte seci.
Glasu-i bolnav, trist și zadarnic,
Respirația nu-i proaspătă, nici caldă...
Și-n pastile mentolate, trăiesc mesajele surprinse.

Sugativa rozelor se umpluse cu mărturii ascunse
Ce-n veci n-ar fi trebuit sudate minții.
Acestea-s simple torturi plăcut mirositoare.
Când te-am visat în noaptea-aceea, însă
Clepsidra nu se mai oprise-n roze.
Ironic de înșelător se-oprise-n noi.
Și drept etern, te-am păstrat pe-o pânză de prezent.

Sugativa rozelor s-a umplut cu mărturii ascunse,
Nu mai încape nimic, nicăieri, niciodată.
S-a făcut subit răcoare și e frig.
Tramvaiul cu realitatea oprise la stația mea
Și am urcat cu rozele fardate-n maro.
Drept ultim strop înmuiat în sugativă,
Mototolit, răzbunator și fraged,
Mi-am traversat, ca-n transă, o ultimă visare:
Dacă, dacă, dacă... ar exista "vreodată" "undeva",
Tu vei veni să mă acoperi,
Plapuma va fi caldă,
Rozele vor înflori,
Tu,-nrămat pe noptieră, vei zâmbi
Și te voi privi, te voi privi
ore, ore în șir,
Fără să uit ..
Fără să uit ...
că nu exiști.