Ce neliniste regasesc toamna
in amurgurile cenusii si reci
cand zgomotul frunzelor
imi vorbeste de asteptari
ascunse in ceata...
Ma doare cand imi amintesc
clipele cuprinse in fuga
de vantul umed amestecat cu bruma
Merg pe strazi goale
langa mine urme de pasi
in urma umbre fara glas
cuvinte soptite
rostite in trecerea timpului
Spre parc incerc sa zaresc
banca unde
sa-mi odihnesc gandurile
nelinistite de toamna tarzie...