luna trecea in fiecare joi
prin fata caminului poligrafic
avea parul lung si prostul obicei de-a calari mereu
acelasi cal invizibil
cerul era de fiecare data plin de pasari - fereastra
prin care puteai sa privesti vesnicia cu ochiul intors
stateam rezemat de valurile marii
o nebuna imbracata in alb
insira portocale pe o linie dreapta pe care o numea timp
uneori se uita la mine
printr-un cerc transparent
invelita in douazeci si patru de orizonturi
si-mi facea rusinata cu ochiul

bantuit de iluzii
ii citeam emotiv poezii
despre pace iubire si coca-cola