de fiecare dată
încercam să memorez
tastele trecerii tale
ca niște recruți
adulmecam ploaia ce se scurgea în sus
hohotind lozincile poeților mahmuri
prin grădini secrete răvășeam frunze bolnavă de tine
între două silabe rămâneau înghesuite
descântece vechi stricate
dintr-un gramofon uitat de lume
pe coasta dalmată sta scris
jurnalul intim al ploii dezgolite, nerușinate
ca o cocotă bătrână în plină stradă
melancolia îmi măcina timpanele
respirația mi-o țineam
împăturită-n mine
lângă telefon
visându-ne mânji
călărind obtuz calea lactee
dincolo de această lume
dincolo
ne îmbrăcam unul în carnea celuilalt
până la refuz
cu unghiile înfipte-n greieri
până când mugurii sfârâiau sub piele
și aveau gustul tău sărat
de carne vie

de fiecare dată
încercam să memorez ceva din tine
până la proxima întoarcere
tu îți lăsai penumbra-n hol
ca pe o umbrelă
discret
te-mbrăcai în dimineață
și-afară ploua din noi
hohotind nerușinat
trecerea ta lascivă
imperfectă...