mereu îți spuneam că sunt un fel de Lebragie în țara pisicilor
îți repetam repetam în timp ce tu căutai un profil un contur ceva
mai palpabil decît unicul zîmbet pe care erai sigur
că-l recunosti dintre toate celelalte 1001 de feline
unduite miorlăite îndrăgostite prin așternuturi de satin verde
alunecai mereu pe cîte-o rază de lună mai piezișă
într-o altă culoare de vis întotdeauna mă aflam și eu pe acolo
si de fiecare data ma recunoșteai
sfîrșeam mereu înserarea în carnea ta cu memoria palmelor
renunțasem și eu să mai alunec circular
pentru că nici tu nu erai iubitule amîndoi mergeam odata cu sîngele.