pendulau sentimentele între trupurile noastre

băteam câte un te iubesc la fiecare schimbare de sens

câteodata luai forma unui om cu o mie de aripi

întotdeauna eu
îți desfăceam gândurile până la sânge

cu ochii mei stinși

încercam să mai fur anotimpurile de-o clipă

tu plângeai cu iernile la tâmple

ne-mbracă iluzia căldura din piept

cresc munți de durere in valea luminii spuneai

cu fața-n pământ

noi încă mai credem in ieri

fără șansă