mângâie-mi inima

zboară umbra animalului vânat te-nsângeră o uimire
în alta dispersia timpului împărți obsesia

stările se uită-n ochiul gândului
urmele las-ades la iveală țipătul

lacrimile plâns-aruncătoarei de sevă
nu-nșeală dătătoarea – aceeași – de-o viață-n plus

din exces angoasa devine-o mișcare exotermică
acel/acest lovește adevărul

act cerșeală re-fuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens
fața mirării din sine din albă albă martoră redevine

contemplu labirintul deschis animalul mare
bând timpu’l vântur dintr-o palmă-n alta

’mi mângâie inima cu aștri canini

21 decembrie 2003