sunt un om si am si suflet.
suflet...este un cuvant cam mic
pentru ceva atat de mare
de complex si de...
intens! un simplu cuvant
ce ascunde atat de mult
incat hartia se va rupe
abia tinand-o in mana
e prea subtire si nu tine!
in locul cuvantului
a ramas un gol....care
se prelungeste la nesfarsit
ajuns suficient de mare
pentru cuvantul meu.
ma gandeam sa scriu cu stofa
decat cu matase sa fie fragil
mai bine cu stofa...
sa aiba stofa, si
sa nu-i mai fie frig.
si fiecare stie ca se poate
sa-ti fie sufletul racit
si ce urat sa-ti fie rece
pe dinauntru brrr
dar nu! nici frigul nu ma va opri
ca sa traiesc deci sa iubesc.
daca stai sa te gandesti
la felul cum iubesti
vei stii ca ai vazut pe altii
iubind la fel ca tine
pe parinti..pe frati, surori
pe prieteni ori pe Dumnezeu.
si iata cum printr-un cuvant
atat de mic si fara vlaga
unesti o lume intreaga
si nu doar cei ce sunt acum
tot ce a fost ..ce este...ce va fi
caci iubirea mereu va dainui.
sau va exista macar
chiar daca iubesti in zadar...
iubesti... deci existi,
existi deci iubesti.
de oriunde privesti
fera dragoste nu traiesti
daca nu am mai iubi
nici noi nu am mai fi