Fulgi ce se pierd in piatră
Amăgiri de acajuu
Ce-alearga -n vant,
Dar tu esti pustiit...OMULE!

Și neîncetat al tău aer morbid...
strapungându-te prin cer
Îți va da încredere
suspinată de lungi și amare valuri
Ce te vor privi în vid.

Să fii o stană din piatră de lacrimi de sânge
ce-ascunde iubiri
Înger ce cheamă în pustiu al meu nume ca într-un cimitir
de mașinării reduse pentru amintiri.