Iata, s-au întâmplat doar câteva clipe
De la ultima cereasca ninsoare
Si deja mi se decojesc amintirile
Intuind dinspre poli o topire nesfânta.
Fulgii se chinuie sa îmi ramâna albi
Ca si când îngerii nu ar sti sa desluseasca
Soptitul zapezilor...
Ma tem de oarecare nestiinta
A morilor de vânt,
De o inocenta vinovatie a zâmbetelor,
Ma sperie ca un darâmat de suflet
Posibilitatea vreunei dorite întâmplari,
Si uite asa, tacând si alene,
Trec înconjurat de dealurile
Peste care nu cred ca va mai ninge vreodata