Tu, Doamne, care ne lași să alegem
Între atâtea simțuri
Prin care lumea ne împiedică
Să fim atenți la noi înșine,
Ai încercat să mă ajuți.
În absența sunetelor
Văzduhul devine compact,
O piatră moale prin care se vede
Din când în când
O pasăre vâslind
Ca și cum și-ar pipăi
Drumul cu-aripa
Între pereții capitonați
Ai universului.

Din revista “România literară”, nr. 39, octombrie 2003