Cu fiecare cădere de stea,
M-am străduit să culeg o dorință
Și s-o-ncui cu mica cheiță
Pe care-o ținei la curea.
Acum, așa din senin
Mi-o dai mie s-o țin!...
Dar ce să fac eu cu ea,
În avalanșa ce vine?
Mă prăbușesc,
Vezi bine!...
Bulgării albi mă cuprind...
Ce-ai cu mine?
Eram un biet om...
Un om cumsecade...
Și iată cum se poate cădea!...
De când n-am mai fost un copil răsfățat?
De când nu mi-a zis cineva:
„Puiule, vino să-ți sorb de pe buze
Dulceața vorbelor tale!
Îți lipsește ceva, pui minunat?" ...

Ce-ar putea să-mi lipsească?
Nu ești tu draga mea colegă de joacă?
Nu pe tine te prind de codițe
Și-ti șoptesc mici glumițe...
Iar tu râzi cu gura pân' la urechi...
Și mă pierd în melodia hohotului tău,
Fiindcă ești tare frumoasă când râzi ...
Dar acum...? Acum ce-i? De ce plângi?
Ți-am greșit cu ceva?
Ei, nu glumi...
Doar tu știi,
Nu așa se plânge când ești fericită!...
Pentru mine plângi, tu, fetiță iubită,
Sau pentru cel ce stă ghemuit
ÃŽntr-un colÈ›,
Fiindcă tu l-ai uitat?...
Poate să vină și el să se joace,
Că eu nu mă supăr... Chiar mi-e drag...
Locul meu nu mi-l ia...
Doar că el e-un copil mai timid ...
Nu cunoaște regula jocului ăsta...
Iar dacă încearcă, va pierde...
Copiii mici plâng când li se ia jucaria iubită...
Dar nu-s vinovat!...
Ai uitat ?
Nu tu m-ai lăsat
Să-ți intru tiptil
În odaia aceasta cu jucării minunate?
M-ai mințit când ai zis
Că odaia aceasta s-a luminat
De cum am intrat?
Mi-s tare dragi jucăriile tale,
Dar nu-mi aparțin...
Mă joc doar puțin,
Și-apoi plec!
Mă străduiesc
Să nu stric vreo rotiță,
La trenul care aleargă zglobiu...
Visele lui, nu-s și visele mele...
Nu-ncap eu în el!...
Eu sunt un copil muuult mai mare,
Și știu.
Sunt aici pentru tine...
Iar când râzi, mă simt bine...
Doar că eu am să plec într-o zi...
Și tu știi asta prea bine...
Mi se pare că de-asta te temi!...
Dar ce pot eu să fac?
Îmi ești dragă și tu,
Dar când strigă Mămica, trebuie să fug...
Nu vreau s-o supăr pe Mama...
Ea e tot ce-am mai scump...
Păpușile date de ea
Îmi seamănă mie, tu știi?
Și-s papușile mele...
Dacă Mămica le-a făcut pentru mine...
Sunt niște păpuși speciale,
Fără de care-aș muri !
Nu le dau nimanui.
Să nu-mi ceri să renunț!...
Cine să-mi iubească păpușile
Mai mult decât eu le-aș iubi?...

Dar ce-ncerc eu să fac?
Să-ți explic? Ție?
Dar tu ești o fată deșteaptă, și știi!...
TU ȘTII TOT! Ai știut, ai simțit, ai trăit
Fiecare secundă din vraja aceasta,
Ce se rupe-ntr-o zi!
Când ne vom trezi,
Vom fi două frunze căzând
De pe-aceeași crenguță de aur...
Eu pe-un drum... tu pe-un drum...
Rătăci-vom mereu,
Prin mulțimea de frunze,
Eu stingher, tu la fel...
Știe doar vântul - și poate nici el! –
Încotro vom sfârși...
Doi copii, mai bătrani cu o zi,
Căutând jucării
Pentru ziua de mâine...