o păstrare a credinței
ne învăța mersul pe apă
balanță cu trup și valuri
orice înstrăinare
ca o infuzie de contur
timpul îngăduia revelații
dus pentru Noul Testament
și aceleași dorințe îndulceau
un freamăt perpetuu până la somn
pășea asurzită o șoaptă selenar
în jurul inimilor pupile verzi
ce învârteau pământul pe degete
schimbau anotimpuri pe vise pereche
și nu se mai nășteau oameni urâți
dintr-un material necunoscut sângelui
uimirea îi strângea la piept în arbori
cu toate apele dinăuntru învățau delfinii
o respirație din dragoste pentru zbor...