erai dinspre duminică și eu stăteam agățată de marginea lunii
de o parte și de alta a gesturilor noastre albastre
arhimedice dezlocuiri perfectau unghiul mereu nerostit
al lui marte
iubite,
pe unde spuneai că mai trecem și ploaia aceea,
ploaia cea mare

era claustrofobic mersul prin anotimpuri
întindeam cercul pe dinafara cercului
pe dinafara cerului și tu aveai să sprijini ultimul pătrar
și arborii cu sefire-n urechi și frunzele pe degete
iubite,
vezi cum închidem și norii
în reflexivul târziu

nopților de mâine

prin ceasul cu aripi treceam
în sensul iubirii




foto Călin Hanchevici