nimeni nu a dormit de atunci în patul acesta doar un mileniu
albastru albastru îmi tot înșiră povești povești număr nopțile
până la o mie și una și tot așa tot de la început manichiurista
iese dintr-un televizor alb negru cu istoriile sale interminabile
întreabă unde s-a oprit crede oare că îi memorez iubiții râde
chiar nu ai învățat să te prefaci atentă alege oja chiar nu auzi
ce spun degetele mele cuvântătoare invers privește clepsidra
taci cât să îmi trec în revistă morțile răsfoiesc pereții sângelui
avem room service în meniuri varii dureri luxoase tacâmuri
cât de magnifică uneori e durerea ce știi tu



20.01.04