Drum

Merg pe un drum,lung pustiu și alb
În stânga nimic,în dreapta nici atât
O frunză mă însoțește,dar în curând moare
Și eu tot am de mers si drumul nu obosește.

Aprind o țigară ce îmi șoptește fum
Continuu să merg și meditez profund,
Îmi fumez gândurile și las în urmă scrum
Pășesc pe noi idei,și drumu-i tot mai lung.

Calc apăsat,iar praful e strivit sub tălpi,
În palme pipăi ceața,
Simt mirosul florilor inodore
Și drumul e lung și nu se mai termină.

Șoptesc un strigăt către păsările surde,
Ating nimicul ce mă inconjoară,
Privesc abisul spre care mă îndrept,
Iar drumul mă însoțește spre infinit.

Îmbrațișez căldura ce mă-ngheață,
Sărut adierea vântului care mă doboară,
Privesc începutul dar el nu se ma zărește
Și continuu să merg pe interminabilul drum.

Drumul ăsta nu e grabit să se termine.
Drumul ăsta e singur ca și mine,
Drumul ăsta e lipsit de viață,
Drumul ăsta se stinge odata cu mine.