era un pătrat în care cuvintele curgeau electrizante
din albastrul tău în albastrul meu
era o noapte de sfântul andrei și prietena aceea virtuală
cu zâmbetul cât ecranul monitorului
îmi tot spunea despre vrăji de chemat ursitul
se grăbea

râdeam
pentru că te-am văzut
te-am văzut poemule blond
și îmi era frică să te visez în noaptea aceea
undeva pe la polul nord
hibernând printre sloiuri de gheață

râdeam
incendiam pădurile
plantam alte păduri pe locul acela de ispită
și tot așa tot așa
până când așterneam între noi distanțe de secole
să adorm
să te pot visa liniștită

dorm
și nu mă cheamă nimeni înapoi


10.02.04