Gerul a cuprins zidurile orașului sfărâmat de prea mult așteptatele atingeri primăvăratice.
Tâmplele zugrăvesc, pe cerul altădată senin, gânduri de lumini
deschid, în șoapta acestei zile, imaginea sobei din copilărie.
Am pus la încălzit și câteva coji de portocal, să mângâi atmosfera
cu aromă de cărămidă amăruie,
iar în păr mi-am prins o stea de mare.
Voi face focul să ardă mai tare și voi dansa în jurul casei, în jurul meu, un timp,
ocol pe pas de dans...
snif, snif...s-a strecurat un musafir...
voi bate din palme tare, tare, ca să trezesc frumoasa din padurea adormită,
pe pas de dans...
snif, snif...s-a strecurat un musafir...
cântă, cântă, destul am ascultat ecoul inimii mele...
cioc, cioc...nu-i nimeni aici?....
sssssstt, au adormit lăutarii, cu cântecele lor bătute de drum,
am adormit păsările, florile, cerul...
am adormit și eu cu primăvara în gând.
Vom visa mereu, aici și aiurea, pentru oricât si oricând.