să bată,
clopotele să bată în liniște,
mă întorc la matrice,
uite, asta spun,
de mâine îmi trimit și eu cenușa pe orbită,
de prostul obicei nu mă dezvăț,
leagă-mă de mâini
să nu mă leg de rotunjimea numerelor prime,
de salutul nazist
și nici de încăpățânarea ușilor închise

colacii de Dumnezeu
sunt ochi nenumărați de aștri și de sfinți
sacrificați în tumultul răstălmăcirii
existenței lor

mă descheg
în moleșala incomodă a înserării
cu vocea dinăuntru,
am încheiat deja orice discuție
pe această emisferă