Am cautat mereu cu privirea
linia unde rasaritul
face orizontul sa cada
si te-am gasit totdeauna acolo urmarind
steaua pe care
am vazut-o amandoi
seara de vara ce a trecut;
Doi cocostarci isi mangaiau pulpele
fara sa atinga lumina din jur
mai era putin si se rumenea painea
si cuptorul putea primi
portocalele roz
ale zambetului tau.

Vara e aceeasi rama careia i-ai furat
legea gravitatiei
punct
inchis
privirilor
mele
desi imi
apartii mai
presus de rasarit si apus
intinsa pe marginea cubului de gheata
pescuit la Polul Nord al sufletului tau
de cel mai temerar dintre
exploratorii Vestului Salbatic din noi.

Hai sa mergem sa inotam azi!