Tu uită-mă și iartă-mă
Mereu.
Și-ngroapă-mă, urăște-mă
Dar tot mai des, mai rar
Tu cântă-mă, descântă-mă
Sunt eu…
Și nu mă mai lăsa să plec
Fără de tine noaptea
S-o petrec.Nu vrei?
Petrece-mă și cântă-mă
Mai des, mai rar
Dar mai ales descântă-mă
Nu poți.
Sunt eu…
Un ciob uitat pe-un
Trotuar.
De vrei să mă aduni și
Să m-arunci în buzunar
Privește-mă dar
Fără să m-atingi, căci
Ai să vezi și
N-ai să crezi
Ai să mă pierzi.Nu crezi?
Visează-mă și râde-mă
Nu știi
Când voi pleca
În noaptea mea pribeagă
Ai să mă plângi
Și-n brațe să mă strângi
Nu ai să poți.
Dar cântă-mă…și tot
Mai des
Mai rar de n-ai să poți
Descântă-mă.
De dragul tău alină-mă
În amintirea toamnei uită-mă
Și-n clipa greu tăcută
Fără să plângi , îngroapă-mă
Să-ți fiu pribeag
Să-mi fii popas
Nu mă lăsa să te mai las
Că am plecat într-un pustiu
Să nu mai fiu
Să nu-ți mai fiu
Dar de aceea cântă-mă
Tu tot mai rar
Eu tot mai des
Hai , plânge-mă, descântă-mă
Ucide-mă, îngroapă-mă
Dar mai ales, des…Uită-mă.