Măsor pe ceruri câte stele
Se adâncesc în bolta-naltă…
Sunt și eu una pe pământ,
Dar să lucesc, așa-ntr-o baltă
Nici gând!

Degeaba cred că într-o zare
Cuvintele-mi vor fi rostite
De-un glas măreț, pe-un ton preasfânt
Când toate trebuie plătite…
Nici gând!

Aș vrea să fug prin codrul mare
S-alerg, să cânt, să țip, să râd.
Plecând de-acasă orișicând
Căci tot mereu aicea stând…
Nici gând!

Și doar se va seca izvorul
Ce-acum mă face să plâng;
În urmă sufletul stă blând
Dar ca dorul să-l înfrâng
Nici gând!

Îmi voi urma în treacăt vrerea
Ce pare ruptă chiar din soartă…
Etern să fiu copil plăpând.
Dar să iubesc o lume moartă
Nici gând!