as vrea
sa ma schimb
si nu pot,...
sa te iubesc mai mult,
si nu pot,...
sa te sarut din cap pana in picioare,
sa-mi fii a sufletului meu salvare,
dar uite, ceva ma opreste,
poate neincrederea care doar creste,
sau poate imaginea ta de pe retina,
imagine adorata
si blestemata,
dar fara nici o vina.

as vrea
din viata mea
sa iti ofer ce am mai bun in mine,
sa te iubesc si sa nu las pe nimeni
nici macar sa se mai uite la tine
si ti-as acoperi fata ca la araboaice,
sa fii a mea
si numai a mea.

stiu,
mi-ai spune,
(daca ai fi langa mine),
ca sunt prea egoist,
ca sunt mult prea negativist,
dar nu ar fi asta o problema,
nici nu s-ar naste o alta “Dilema”,
te-as vrea a mea
si numai a mea,
la tine sa ma pot inchina.

...si uite ca visez iar cu ochii deschisi,
citind carti de poeti interzisi,
si ma gandesc mai presus decat tot,
ca orice as vrea,
din lume,
de la tine,
sau de altundeva,
...mai presus decat tot,...
se vede clar ca.... nu pot.