Parintele luminii
curge prin trupul
nazuitor spre opal,
neputincios pana la necuviinta,
gazduitor
al mortii si al vesniciei.

Omul luminii
paseste peste arbori,
el e purpuriu
in asteptarea curcubeului
si geme uneori,
crezandu-se pe cruce.

Trupul luminii
e un pas de ratacitor
prin sangele de opal al dumnezeirii,
un ram vitreg pe arborele vietii,

ne-nteles
dar acceptat.