Cer înroșit
pământul geme în aburi
ziduri de sârmă ghimpată
s-au transformat în cărări pline de noroi
șanțuri crestate adânc îndeamnă
sângele să se întoarcă
la izvoarele durerii
o explozie de
proiectil întârziat
aduce lumină in moarte.

Strigăt mut
de copil rănit căutându-și
tatăl printre rămășițele de război
alb în trupurile contopite
cu ploaia ce spală ultimele păcate
intr-o zbatere finală
și-au dat mâinile în nemurire
și au zburat spre noroi
vieți de necunoscuți
surprinși împreuna de clipă.

Dintr-o coajă de ou
scăpat de sub gloanțe
scâncind se ridică primul
produs al confruntării pui de ciocârlie
încă nepregătit să urce spre cer
cu toate sufletele ce l-au înconjurat
dănțuind a disperare
ce poate face el abia născutul
cu atâta râu de lacrimi ce îl împresoară?

Soare
mângâie ce a mai rămas
din pământul orfan
printre suspine.