dincolo de noi
acordurile unui cîntec abia deslușit
fragmentare malignă
între ceva și altceva
cu amintirea unui ecou de marș funebru
pe umerii unui alter ego opalescent
încarcerat în culpabilitatea
moștenită a unei vieți anterioare

e mai mult decît pot să duc – urlam
nu mai vreau
și n-am să accept
nu-mi vei pătrunde dincolo
de sufletul cel de toate zilele
lighioană senzuală cu nume de ispită

privește

dincolo

diminețile altora se deșteaptă
încrustate într-un bob de cafea
și zîmbetul tîmp al ursulețului de pluș

dar mie

îmi înfloresc palmele magnolii
cu mănuși de oțel

și nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.