Cad ninsori în trepte
prin visele noastre
peste care trec pași grăbiți
spre nicăieri,
secunde care o iau razna
prin spațiul dintre minutare,
distanțe pentru care nu mai există
spațiu suficient între noi.

Întotdeauna rămân urme adânci
prin care iarna alunecă înăuntru
furându-ne clipele
și închizându-ni-le ușor în minte
sub forma unor semne
de întrebare...