ce ploaie ciudată aici la mine să vezi ce ploaie
de parca mănăstiri din ceruri s-ar scurge
cu tot cu ființele acelea
îngerite
promovând cu insistență culoarea neagră
prin spații de incertitudine
bătând toaca

posibil să fie câțiva morți în oraș
iubitule
dar nu ne interesează
chiar dacă sicriile cu noi încep să zboare
ca niște avioane reactive
spre tărâmul de reîncarnare
și nu mai scrie nimeni despre aceasta

până și reporterii s-au plictisit să aștepte senzația
ne filmează îmbrățișările
furișându-se printre rânduri de lumi copertate

se spune că e penibil dezbrăcatul aripilor
cu spectatori
dar te întorci și le negi existența

și mergi mai departe


28.03.04