Soldați de nisip
se strâng se răsfrâng
să zidească regat în aurul răsăritului
pe umerii lor clădind dor de nemurire
neprețuită cetate în așteptarea
pruncului - împărat.

Verde crud
în calea asinei pe drum
de praf de scuturat de sanda
ocean deschis din eternitate
albastru de cer
zâmbind începutului arșița
nestemate de rouă pe frunți
obosite de așteptare
numai azi este voie să cânți
de mâine nu mai avem timp de întors
secunda trăiește-o din plin
clipa nu există acum
aplecați-vă-n valuri
plecați câte doi
în zvon de cutremur de fum
bucurați-vă de târg
numai azi e reducere la trădare
în glorie vii
pe nor ai să pleci
noi nu-ți mai dăm drumul.

Praf se așterne
amintire de fecioară
visul desfrânatei
toate curg toate ne trec
abia a sosit
ca să fie alungat
cuminte de noi
fără de
minte.