Nimic în viață nu e la-ntâmplare
Poate de-aceea, azi, ca-ntr-o oglindă
Privind în ochii vremii ce mă are,
Îi las retina-ncet să mă cuprindă

Și-mi văd în palme tainica nervură
(pe jumătate calea mi-e străină)
A Trecerii, ce sorții mi-o dădură
Tăiată-n semne calde, de lumină.

Paradoxal, căderile mă-nalță,
Îngenunchez doar pentru rugăciune,
Chiar și tăcerea,-n pieptu-mi se descalță
Cu sufletul când vrea să se cunune.

.........................................

Silabisesc pe zâmbete destinul
Organic descompusă, în cuvinte,
Iar pleoapele îmi picură preaplinul
Din candela aducerii aminte.