in vremea aceea
mina mea vazul blestema,
ochii indepartau tacerea,
gura se decojea, coapta
in anotimpurile mele, de soapta

in vremea aceea
degetele crescute din coate,
fara de folos blestemau vazul
vaietandu-se - el stie, el poate
mersul pe jos

in vremea aceea
pleoapele sarutau lumina,
dezmierdind silabic
refelexul de iubire sau dezmeticire
iar tu taceai salbatic

in vremea aceea
gura ca o mingaiere cuminte
orbind innoda si uita ce a fost
iar eu flamanzeam cuvinte
cand tacerea macina pe de rost