Veșnica noastră iubire...
Ce vise, ce drumuri, ce fum...
Cuminte-nebună simțire
Intr-o oază de dor si parfum...

Mai stii cată Lună argintie
Prin munți si prin văi ne insoțea?
Mai stii cată toamnă in vie
Aprinsă de amor ne unea?

Departe de vremile acelea
Suntem amandoi, rătăciți
Sub cerul cel fără de stele
De vise si dor sărăciți...


Si veșnica noastră iubire
Cenușă-nisip a ajuns
De veșnică amar pomenire
De toate ce-au fost si azi nu-s...


Ce-ar mai fi de spus la parastasul iubirii aceleia vesnice? Ti-o fi lumea mai larga azi? Cum o fi pustiul tau golit de mine? Pustiul meu - de tine plin, seamana a cucuta amestecata cu pelin... asta asa ca tot e maine Pastele mortilor... se cuvenea sa aprind o idee, nu?